“Romania in UE’’ – Remarci pornind de la studiul “România si aderarea la zona euro’’

“Romania in UE’’ – Remarci pornind de la studiul “România si aderarea la zona euro’’ – Laurian Lungu, Academia Romana, 07 aprilie 2017

In ultimele luni, subiectul Europei cu mai multe viteze a fost reluat la nivelul mai multor tari membre ale UE. In acest context, Romania, ca orice alta tara membra a UE, trebuie sa isi evalueze atent optiunile de urmat, din perspectiva propriilor interese. Exista un curent de opinie autohton care sustine aderarea cat mai rapida a Romaniei la zona euro (ZE), minimizand importanta conditiilor economice in acest proces. Optiunea aceasta are la baza ideea ca apartenenta la ZE va plasa, implicit, Romania in grupul tarilor din asa zisul ‘’nucleu dur’’ al UE, consolidand astfel aceasta legatura. Aceasta viziune este una simplista care nu acorda suficienta atentie realitatii curente. Studiul  “România si aderarea la zona euro’’ de D Daianu et all (IER 2016) este o analiza complexa care arata ca, din punct de vedere economic, Romania mai are nevoie de timp, posibil o decada sau mai mult, pentru a putea face fata concurentei din ZE. Prezentarea ce urmeaza abordeaza doua subiecte. Primul reliefeaza cateva din deficientele ZE, in timp ce al doilea subiect considera unele aspecte care vor influenta evolutia UE. Legatura intre UE si ZE nu trebuie privita ca fiind indisolubila, cele doua structuri pot coexista independent. (more…)

Share

Politica numerelor mari

Perioadele premergatoare alegerilor parlamentare constituie momente bune de reflexie asupra cursului economiei, unde se afla aceasta si perspectivele ei de dezvoltare. In mod firesc, dezbaterile pe temele economice propuse de partidele politice in aceste perioade au un rol important. Anul acesta insa, ca si in anii electorali precendenti, euforia alegerilor contamineaza cifrele macro ale programelor economice de-a lungul intregului spectru politic. Fie ca ne uitam la propunerile legate de cresterea salariilor, pensiilor sau investitiilor, procentele vehiculate sunt, ca si in trecut, disproportionat de mari fata de cat ar suporta economia.

Aceasta politica a variatiilor procentuale mari a fost angajata in mod consistent de-a lungul timpului, in mai toate momentele electorale. In 2008 de exemplu, liberalii propuneau doua “obiective realiste”, un salariu mediu brut de 800 de euro si o pensie medie de 350 euro la orizontul anului 2012. Salariul a ajuns abia la 480 euro in 2012 si va atinge 630 euro in 2016. Pensia medie a fost de 187 de euro in 2012 si va fi catre 210 euro in 2016. Tot atunci alianta democrat liberalilor cu social democratii promitea o crestere a salariului mediu brut pe economie de 60% pana in 2012. Ex post aceasta a fost de numai 22%. Si exemplele pot continua.

(more…)

Share

Economia steroizilor fiscali – Redux. Un răspuns lui Daniel Dăianu

Masurile codului fiscal au generat, pe buna dreptate, o serie utila de dezbateri in presa in ultima perioada, mai cu seama datorita implicatiilor pe care acestea le vor avea atat asupra bugetului cat si a economiei. Intr-un articol recent Daniel Daianu detaliaza cateva aspecte ca raspuns la un text pe care l-am publicat anterior. Interventia de fata aduce mai multe argumente in sprijinul ideilor expuse acolo.

Din punct de vedere macroeconomic, pentru Romania, riscul cel  mai mare in acest moment este, de departe, orice forma de crestere a cheltuielilor bugetare. Timing-ul pentru asemenea masuri nu este oportun in acest moment si trebuie evitat cu orice pret un episod similar celui din octombrie-noiembrie 2008 cand deficitul bugetar s-a dublat, crescand cu 2.8% din PIB din inconstienta autoritatilor de a arunca bani in sprijinul propagandei electorale.

Astazi, probabilitatea ca socurile negative externe sa se amplifice in lunile urmatoare a crescut, indeosebi datorita procesului de realocare globala a fluxurilor de capital – ca reactie la cresterea dobanzilor in SUA, incetinirea economiei Chinei, etc.  Ca si in 2008, aceste socuri vor creste riscul scaderii cererii externe pentru produsele autohtone.  Din acest punct de vedere, asa cum mentiona si Daniel Daianu, este important sa se acorde atentie efectului de sincronicitate al ciclurilor economice, financiare si fiscale intre economiile UE, cu preponderenta, si Romania. (more…)

Share

Economia steroizilor fiscali și politica salariilor publice à la Zimbabwe

© Laurian Lungu

© Laurian Lungu

Recent, guvernul a lansat o serie de propuneri care vizeaza cresterea cu cel putin 70% a nivelului salariilor personalului din administratia publica pana in 2017. Magnitudinea acestor cresteri, data fiind conjunctura economica actuala, este halucinanta chiar si pentru un absolvent de economie sub-mediocru. Salariile inaltilor demnitari si ale ministrilor au fost deja crescute din august, in medie cu 250%. Aceasta rata de crestere il va face probabil invidios si pe Robert Mugabe care, in anii 2000, in plina criza economica, decidea marirea salariului personal si al intregului cabinet cu 200%. Evident, Zimbabwe nu este tocmai un exemplu de urmat in ceea ce priveste politicile economice. Propuneri mai concrete ale guvernului vizeaza cresterea salariilor din sanatate in trei etape, cu 25%, incepand din octombrie 2015. Foarte probabil ca acestea vor antrena presiuni de cresteri salariale si din partea altor sectoare ale administratiei publice. Aceste masuri sunt in puternic contrast cu ce se intampla in Europa. Grecia, campioana cresterilor salariilor bugetarilor in zona euro  a avut o rata de “numai” 50% pe parcursul a opt ani, intre 1999 si 2007. Apoi a urmat corectia drastica a acestora, proces care inca continua. In Marea Britanie cresterea de 50% a avut loc pe parcursul a 14 ani, intre 2000 si 2013. Iar bugetul din 2015 prevede un avans anual de numai 1% a salariilor publice in urmatorii 4 ani. In Romania, salariile din administratia publica au crescut in perioada 2000-2014 cu 175%, si aceasta in termeni reali. (more…)

Share

Grecia, între euro și noua drahmă

© Laurian Lungu

© Laurian Lungu

In anul 2002 Ben Bernanke, guvernatorul Rezervei Federale americane la acea data isi incheia discursul la conferinta organizata in onoarea lui Milton Friedman cu o remarca la episodul Marii Depresiuni: “Aveti dreptate, noi (i.e Rezerva Federala Americana, n.a) am generat-o. Ne pare foarte rau. Nu vom mai repeta aceasta greseala.” Intre 1929 si 1933 economia SUA s-a contract cu 27%, trecand prin cel mai cumplit dezastru economic din istorie.
Opt decade mai tarziu, invataturile istoriei sunt complet uitate in Europa intr-un episod, Grecia, care are multe similaritati cu cel al Marii Depresii din SUA. Ca si in SUA in 1929, planul de salvare al Greciei propus de “Troika” (UE, FMI si BCE) in 2010 a plecat de la identificarea eronata a problemelor  de lichiditate si insolventa. Presiunile deflationiste puternice inregistrate in ambele cazuri, concomitent cu contractia economiei si o politica monetara (si fiscala in cazul Greciei) restrictiva nu au facut decat sa adanceasca criza.  Raportat la anul 2007, economia Greciei s-a contractat cu peste 26%, inregistrand cea mai mare scadere a unei economii pe timp de pace (sau in absenta unor schimbari politice majore). Nici o alta economie dezvoltata nu a avut atatia ani consecutivi de contractie economica din anii ’50 incoace. Planul de austeritate al Greciei, sustinut puternic de Germania si Olanda, a generat un surplus bugetar cumulat in ultimii cinci ani de peste 18% din PIB, un effort imens al carui cost s-a reflectat atat in evolutia economica cat si in evolutia raportului datorie publica/PIB. (more…)

Share